boardul-editorial-al-financial-times,-despre-raportul-onu-privind-schimbarile-climatice:-masurile-vor-fi-dure-si-politicienii-ar-trebui-sa-inceteze-sa-le-mai-prezinte-ca-fiind-roz-iar-activistii-de-mediu-ar-face-bine-sa-renunte-la-prejudecatile-privind-energia-nucleara-omenirea-trebuie-“intarcata”-de-la-depedenta-de-energia-care-emite-carbon.

Boardul editorial al Financial Times, despre raportul ONU privind schimbările climatice: Măsurile vor fi dure și politicienii ar trebui să înceteze să le mai prezinte ca fiind roz. Iar activiștii de mediu ar face bine să renunțe la prejudecățile privind energia nucleară. Omenirea trebuie “înțărcată” de la depedența de energia care emite carbon.

O evaluare de referință a schimbărilor climatice, lansată luni ca o declarație de consens de 234 de oameni de știință din lumea întreagă, arată clar că omenirea se va confrunta cu un viitor înspăimântător, chiar și în scenariul în care emisiile de carbon vor fi reduse rapid.

Ignorarea normelor privind emisiile de gaze cu efect de seră vor duce în câteva decenii la ceea ce un climatolog de frunte numea “iadul pe pământ”.

Acest avertisment ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) nu au luat prin surprinde pe cei care au urmărit cum se acumulează dovezi ale faptului că încălzirea globală este provocată de om, de la ultimul raport al IPCC, în 2013. Acum nimeni nu ar mai trebui să considere acest raport ca fiind unul alarmist. El reprezintă opinia științifică generală.

De altfel, procesul îndelungat de redactare nici nu le-a mai permis autorilor raportului să țină seama și de cele mai recente semnale că clima s-ar putea schimba chiar mai repede decât au sugerat majoritatea modelărilor de până acum: valuri de căldură extreme, inundații catastrofale și topirea rapidă a gheții și a permafrostului din Arctica.

Raportul este o lectură deprimantă, dar nu mai lasă factorilor de decizie politică nicio scuză pentru a ridica neputincioși din umeri. Arată că acțiunile firmelor și ale guvernelor în viitorul apropiat vor avea un impact pentru generații; unele efecte ale schimbărilor climatice, cum ar fi creșterea nivelului mării și topirea gheții polare, vor dura sute de ani.

În scenariul cel mai optimist dar totuși realizabil potrivit raportului IPCC, “reducerile imediate, rapide și la scară largă” ale emisiilor de carbon ar opri creșterea temperaturilor globale cu 1,6 grade Celsius, undeva după anul 2050. Acest lucru nu ar mai putea împiedica creșterea frecvenței și intensității unor evenimente meteorologice perturbatoare, cum ar fi furtunile, secetele și valurile de căldură, dar cel puțin ar asigura că Pământul rămâne locuibil, că generațiile viitoare vor putea trăi aici.

În scenariul cel mai rău, în care emisiile de carbon vor rămâne la un nivel foarte ridicat, încălzirea globală ar putea ajunge la o creștere medie a temperaturii planetei cu 3 grade Celsius până în 2060 și cu 5,7 grade Celsius până în 2100, amenințând însăși existența civilizației umane.

Raportul IPCC ar trebui să-i determine pe liderii mondiali să ajungă la un acord privind o reducere de anvergură a emisiilor nete de carbon până la zero, la summitul ONU privind schimbările climatice (COP26) din noiembrie de la Glasgow. Mulți dintre liderii politici, inclusiv gazda conferinței, Boris Johnson, vor trebui să reziste presiunii politice din partea celor care rămân sceptici cu privire la gravitatea schimbărilor climatice, în fața tuturor dovezilor aduse, sau a celor care văd doar costurile economice pe termen scurt ale reducerii emisiilor de carbon.

Deși chiar și cei care susțin o acțiune semnificativă pentru reducerea emisiilor subliniază adesea creșterea economică generată de investiții și inovație pe drumul către amprenta de carbon zero, ei ar face mai bine să nu mai prezinte o realitate roz, nerealistă. Reducerea activităților cu consum intensiv de carbon va aduce și pagube și costuri reale și, pe cale de consecință, va necesita o compensare adecvată.

Raportul IPCC ar trebui, de asemenea, să îi determine pe activiștii de mediu să abandoneze unele prejudecăți, așa cum ar fi cele împotriva energiei nucleare. Centrale nucleare mai mici ar putea juca un rol esențial în generarea de energie electrică fără carbon.

Poate că ar trebui schimbată atitudinea și față de inițiativele din domeniul geoingineriei, care iau în calcul utilizarea tehnologiei pentru răcirea planetei prin eliminarea CO2 din atmosferă sau găsirea unei modalități de a reflecta în spațiu o parte din energia solară care acum ajunge pe Pământ.

În afară de îngrijorările legate de siguranță și de consecințele unor accidente, activiștii se tem că perspectiva unei soluții tehnologice va reduce eforturile, inclusiv subvențiile, pentru reducerea gazelor cu efect de seră. Dar continuarea cercetării în domeniul geoingineriei  ar fi totuși o precauție utilă.

Având în vedere urgența climatică atât de gravă, lumea nu își poate permite să excludă orice ar putea face parte din soluție. Dar, după cum recunoaște IPCC, principala cale de îndepărtare a “iadului de pe pământ” trebuie să implice înțărcarea umanității de la dependența sa de carbon.

Boardul editorial al Financial Times